Domnule doctor, care sunt dimensiunile incontinentei urinare la femeie in lume si in Romania? Ne puteti da cateva repere statistice cu privire la acest fenomen?

Incontinenta urinara reprezinta pierderea involuntara de urina. Cum definitia aceasta a fost revizuita de curind astfel ca sa cuprinda toate aspectele pierderii de urina puem sa luam in considerare rezultatele statistice internationale cele mai mari si anume 50 % dintre femei pierd urina. Cum pierderea de urina include atit femeia care pierde o data pe luna la o sala de sport cit si femeia care pierde zilnic cind tuseste se poate trage concluzia ca este necesara o diferentiere. Statisticile in care femeile pierd urina saptaminal si considera aceasta o problema ce necesita tratament apreciaza
prevalenta incontinentei la circa 10 % din populatia feminina.

Impreuna cu doctorul Calomfirescu am realizat un studiu pe un esantion de populatie feminina activa profesional din Romania, esation care a fost reprezentativ pentru intreaga tara. Prevalenta incontinentei urinare a fost de 10,8 %. Aceasta a inclus femei care pierdeau de la o data pe saptamina pina la femei care pierdeau urina zilnic. Interesant a fost rezulatul insatisfactiei lor ca urmare a episoadelor de incontinenta; 98% au declarat ca sunt ingrozite de faptul ca pierd urina, chiar daca asta se intimpla o data pe saptamina. Totusi doar un sfert s-au adresat unui medic pentru a obtine un
sfat sau un tratament.

V-am vazut prezent la mai toate manifestarile dedicate medicului de familie si nu numai. Aveti in derulare programe de informare a medicilor si a publicului larg?

Colegul meu, doctorul Nicolae Calomfirescu , are multa experienta si a fost mereu preocupat de si activ in programe de informare a medicilor si a publicului si are un efect stimulant asupra mea in aceasta directie. Este si o necesitate deoarece incontinenta urinara este destul de putin diagnosticata si sumar tratata in prezent la noi. In primul rind trebuie explicata diferenta intre formele de incontinenta. Cea mai frecventa la femei este incontinenta de efort adica pierderea de urina la tuse, efort fizic, etc. Este important ca aceasta sa fie de la inceput deosebita de incontinenta cu imperiozitate care apare la personele a caror senzatie de urinare este subita si intensa, sunt nevoite sa alerge spre toaleta si in acele momente pierd urina; aceasta nu este o pierdere legata de efort si are alte solutii terapeutice. Pe linga acestea mai exista incontinenta prin „prea plin” ca urmare a decompensarii vezicii care ramine mereu plina si diferitele forme de incontinenta ale vezicii neurologice. A populariza definitiile acestor forme de incontinenta si a principiilor de stabilire a unui diagnostic cred ca reprezinta primul pas in a obtine o calitate mai buna in ingrijirea acestor pacienti.

Care ar fi cele mai recente descoperiri si tendinte la nivel mondial in ceea ce priveste tratamentul incontinentei urinare prin tehnici microinvazive sau nechirurgicale?

Incontinenta de efort are ca ultima solutie chirurgia care evolueaza spre tehnici microinvazive. Incontinenta cu imperiozitate in general este tratata nechirurgical. Important este insa faptul ca in prim timp toate formele de incontinenta trebuie sa beneficieze de metode de tratament comportamental, de reeducare a mictiunii, de reantrenare a perineului. Aceasta etapa poate sa dureze 1 – 3 – 6 luni timp in care progresele pacietei sunt urmarite. Cu astfel de metode, in vestul Europei, 50% din paciente ajung sa fie multumite de controlul urinei la un nivel la care sa nu mai doreasca operatia.

Reusiti sa aplicati aceste tehnici si in Romania?

Incercam sa organizam un „Pelvic Floor Center” care sa urmeze aceste principii de reeducare a urinarii. Am sesizat un interes incipient in mai multe centre si din partea mai multor specialitati pentru aceasta prima linie de tratament a incontinentei urinare si probabil ca pe masura ce interesul si experienta vor creste metodele se vor impune si la noi.

Care sunt rezultatele si cum privesc medicii romani tehnicile pe care le promovati?

Personal incerc sa ma implic mai mult in tehnicile de tratare a vezicii neurologice. Una din metodele raspindite, eficiente si nechirurgicale de tratament a tulburarilor de umplere si evacuare din vezica neurologica est Cateterizarea Intermitenta Curata (CIC). Prin acesata metoda pacientul este invatat sa se autosondeze de 3-6 ori pe zi autosondajul inlocuind urinarea proprie care a devenit ineficienta sau imposibila; CIC este folosita cu succes si la pacientii incontinenti cu vezica neurologica reusind sa previna pierderile de urina. Cu toate ca nu este acceptata usor de pacienti nu am avut pina acum pacienti care sa o refuze sau care sa nu poata sa o invete (atita timp cit puteau sa coordoneze miscarea miinilor). Mai mult m-a mirat refuzul unor medici de a accepta metoda preferind sa sfatuiasca pacientul ca un cateter uretrovezical permanent ar fi mai bun. Studiile clinice au dovedid ca CIC are o rata mai mica de infectii urinare decit un catater permanent; riscul de a leza uretra, atunci cind pacientul este intruit de personal medical este nul. CIC mai are si problema ca aceste catetere nu sunt compensate de Casa de Asigurari de Sanatate si pacientii trebuie sau sa suporte costul lor sau sa le reutilizeze dupa spalare.

Care este impactul tehnicilor neinvazive asupra pacientului?

Impactul este mai mic decit o interventie chirurgicala care are si dezavantajul ca este o procedura ireversibila. Tehnicile de reantrenare a perineului pentru femeile cu incontinenta urinara necesita complianta si vointa pacientei. In cazul in care incontinenta este cu imperiozitate la aceste metode se asociaza si terapia cu antimuscarinice care are efecte adverse frecvente, uscaciunea gurii fiind cea mai greu de suportat.

Odata cu evolutia tehnologiei este clar ca se tinde spre alegerea unor tehnici cat mai putin invazive si care sa scurteze si timpul de refacere. Care credeti ca sunt directiile de cercetare la nivel mondial si cum anticipati ca vor evolua acestea?

Firmele de medicamente au multe medicamente in studiu pentru tratarea incontinentei cu imperiozitate, medicamente care sa fie mai eficiente si cu reactii adverse nesemnificative comparativ cu antimuscarinicele. Chiar si pentru incontinenta de efort a aparut un medicament care ar fi capabil sa refaca si sa mentina tonusul perineului, insa nu a primit pina acum
toate aprobarile pentru a fi folosit. In cazurile extreme care nu raspund la primele linii de tratament sunt folosite injectarea vezicii urinare cu toxina botulinica pentru a inlatura pierderile de urina ca urmare a contractiilor necontrolate ale vezicii sau implantarea unui pacemaker in centrii sacrati care coordoneaza activitatea vezicii, operatie numita neuromodulatie; aceasta din urma este insa o procedura delicata prin faptul ca 50% din pacienti necesita reajustarea periodica, uneori lunara, a parametrilor de functionare a pacemakerului, aceasta impunind o prezenta puternica si organizata a firmei producatoare la noi in tara, lucru care nu este inca, se pare, posibil. Fara aceasta pacientii sunt expusi insatisfactiei si operatia esecului.